Facelia este urmărită de apicultori dintr-un motiv ușor de explicat: rămâne înflorită circa 35–45 de zile dintr-un ciclu de 80–90 și secretă nectar pe tot parcursul zilei. Cultura se poate repeta de două sau trei ori pe an, așa că perioadele de cules pot fi planificate. Ce nu poate face planta este să promită o anumită cantitate de miere.
Cine intră în apicultură aude de facelia încă de la primele discuții cu stuparii din zonă. Numele revine atât de des, încât planta ajunge să pară răspunsul la orice gol de cules. Informațiile publicate de seminte-facelia.ro, magazin online de semințe care vinde soiul Stala, ajută la o imagine mai așezată: o plantă cu calități reale, care se explică prin felul în care crește și înflorește, și cu limite care țin de vreme și de loc.
O plantă anuală venită din California
Denumirea științifică este Phacelia tanacetifolia Benth. Planta provine din California și este anuală, adică își încheie întregul ciclu, de la răsărire până la sămânță, într-un singur sezon. Pentru un apicultor începător, amănuntul are urmări practice. O cultură anuală nu blochează terenul ani la rând, se poate muta de pe o parcelă pe alta și intră ușor în rotația unui fermier care lucrează pământul din apropierea stupinei.
Site-ul îi atribuie trei întrebuințări: plantă meliferă, îngrășământ verde și furaj. Altfel spus, facelia nu îi interesează numai pe stupari. Un agricultor o poate semăna pentru sol sau pentru animale, iar albinele din vecinătate se folosesc de aceeași cultură. Planta este descrisă ca rezistentă la boli și la secetă și nepretențioasă față de sol și de vreme, ceea ce explică de ce apare pe terenuri foarte diferite între ele.
Unde se așază înflorirea în ciclul de 80–90 de zile
Perioada de vegetație a faceliei este de circa 80–90 de zile. Din acest interval, înflorirea ocupă aproximativ jumătate, adică în jur de 35–45 de zile. Raportul este neobișnuit de generos: la multe plante de cultură, florile reprezintă un episod scurt într-un ciclu lung, pe când la facelia aproape o zi din două este o zi cu flori.
Explicația ține de modul în care planta își formează florile. Facelia nu înflorește dintr-odată, ci scoate mai multe inflorescențe pe parcurs, iar acestea se deschid treptat. În lan, unele plante abia își desfac florile când altele sunt deja în plină înflorire, astfel că suprafața rămâne atractivă pentru albine săptămâni întregi, nu câteva zile.
De ce contează o înflorire lungă pentru stupină
La speciile cu înflorire scurtă, culesul este o cursă contra vremii. Dacă ploaia, vântul rece sau un șir de dimineți friguroase se suprapun peste cele câteva zile cu flori, albinele pierd aproape tot. La facelia, cele 35–45 de zile de înflorire schimbă calculul: o săptămână nefavorabilă înseamnă o parte din cules, nu întregul.
Se adaugă ritmul zilnic al plantei. Potrivit site-ului, facelia produce nectar pe tot parcursul zilei, inclusiv în zilele călduroase din iulie, tocmai perioada în care arșița pune la încercare multe alte flori. Planta oferă și polen, nu doar nectar, deci familia de albine găsește pe aceeași suprafață ambele resurse de care are nevoie pentru creșterea puietului.
Două sau trei cicluri pe an: un cules care se poate planifica
Ciclul scurt are o consecință directă: facelia se poate cultiva în România în 2–3 cicluri pe an. Semănatul este posibil din martie până în august, iar luna semănatului o anunță pe cea a florilor. O cultură pusă în martie înflorește în mai, una din aprilie în iunie, una din mai în iulie, iar semănatul din iunie sau din iulie aduce flori în august, respectiv în septembrie.
Pentru apicultor, aceasta este trăsătura care deosebește facelia de flora spontană. Pomii și plantele de pe pășune înfloresc atunci când hotărăște natura; facelia înflorește la aproximativ două luni după ce a fost semănată. Cine are teren ori se înțelege cu un fermier din zonă poate așeza cultura în lunile în care stupina rămâne de obicei fără cules. Lucrările, de la pregătirea terenului ca pentru lucernă până la tăvălugirea de după semănat, sunt descrise în ghidul site-ului despre cultura de facelia, unde apare și norma de 10 kg de sămânță la hectar.
Cum este descrisă mierea de facelia
Mierea obținută de la această plantă are, potrivit site-ului, culoarea mierii de tei și un gust dulce, plăcut. O altă însușire trecută în descriere este că mierea de facelia cristalizează greu. Pentru apicultorul care vinde la borcan, o miere care rămâne fluidă mai mult timp este mai simplu de păstrat și de prezentat cumpărătorilor obișnuiți cu mierea lichidă.
Descrierea trebuie citită cu o precizare. Albinele nu zboară numai pe o cultură; dacă în raza lor de zbor înfloresc în același timp și alte plante, mierea din stup poartă amprenta amestecului. Suprafața semănată și apropierea ei de stupină hotărăsc cât de mult seamănă mierea extrasă cu portretul de mai sus.
Ce se poate aștepta realist de la o cultură de facelia
Nicio plantă meliferă nu lucrează de una singură. Producția depinde de vreme în perioada de cules, de speciile cultivate și de flora spontană din zona stupinei, iar seminte-facelia.ro o spune limpede. Un începător are de câștigat dacă desparte, de la bun început, ceea ce ține de plantă de ceea ce ține de împrejurări:
- țin de plantă durata înfloririi, secreția de nectar pe parcursul întregii zile și posibilitatea de a repeta cultura în același an;
- țin de apicultor sau de fermier data semănatului, calitatea seminței și pregătirea terenului;
- nu ține de nimeni vremea din săptămânile de cules, care poate ajuta sau poate încurca orice plan.
În privința seminței, seminte-facelia.ro oferă facelia meliferă din soiul Stala, sămânță certificată C1, netratată și NON-GMO, în ambalaje de 1 kg, 10 kg și 20 kg. Mențiunea „netratată” îi privește direct pe stupari, fiindcă o cultură semănată pentru albine nu are rost să pornească de la o sămânță acoperită cu substanțe care le-ar putea ține la distanță.
Facelia își are, așadar, locul printre plantele melifere de bază nu pentru că ar aduce o recoltă sigură, ci pentru că îi dă apicultorului ceva rar: o înflorire lungă, care poate fi mutată în calendar prin simpla alegere a datei de semănat. Restul rămâne, ca la orice cules, în seama vremii și a locului.

